Cununia Civila


Zilele au trecut, la fel şi nunta noastră dar am rămas cu amintirile. Îmi place să spun că toate amintirile frumoase sunt bucurii iar pe cele mai puţin frumoase le consider experienţe ce trebuiesc trăite pentru a putea deveni oamenii care suntem astăzi.
Am să vă vorbesc despre amintirile frumoase, evident.
În timp ce scriu această postare ascult Ecos de Amor de Jesse&Joy. Am decoperit această melodie cu o seară înainte de nuntă şi m-am îndrăgostit de ea. Mi-am dorit să fie una dintre melodiile pe care vom dansa împreună cu invitaţii la nunta noastră.
Să începem cu începutul: m-am trezit în dimineaţa nunţii destul de devreme, ca de obicei. Aveam o linişte interioară ce nu o pot descrie prin cuvinte.
I-am uimit chiar şi pe cei din jurul meu care probabil se aşteptau să fiu foarte emoţionată. Am fost doar noi doi, Hanelore & Cristian ....doi oameni simpli şi naturali ce  nu-şi doresc decât să se căsătorească şi să plece în luna de miere mai repede J)).


Prietena şi verişoara mea m-au ajutat să-mi aranjez părul iar împreună cu mama au ,,reuşit” să mă îmbrace şi în minunata rochie de mireasă cu care surorile mele mai mici erau foarte nerăbdătoare să-şi vadă sora mai mare îmbrăcată- O rochiţă de mireasă ca cea pe care o purta Crăiasa Zăpezii J)))(Am să vă povestesc într-o postare viitoare de ce am spus asta).
Vă întrebaţi cum de în dimineaţa nunţii nu eram la Primărie să ne cununăm civil...Simplu, ne-am dorit ca să ne cununăm civil dar şi religios la Biserică în rochie de mireasă şi în costum de ginerică. A fost una dintre dorinţele noastre, să le facem pe ambele în acelaşi loc...După ce mi-am primit buchetul de mireasă de la viitorul soţ, am pornit alături de o parte din invitaţi spre Biserică în maşini frumos decorate, în nuanţe de lila şi alb aşa cum mi-am dorit. Pe drum am râs destul de mult.



 Când am ajuns la Biserică a urmat o sesiune de fotografii alături de cei prezenţi. Decorul era minunat, prin de verdeaţă. Am uitat să menţionez ceva ce s-a întâmplat: Ziua de 22 August a fost una ploioasă şi friguroasă din punctul meu de vedere. Când au venit să ,,ia mireasa de-acasă”, am ieşit din cameră şi deşi ploua, soarele a răsărit imediat. Prima dată nu am luat în considerare acest aspect dar de câte ori ploua şi ieşeam afară, soarele răsărea. Am luat-o drept un semn bun.

Domnnul Primar a venit la ora stabilită exact aşa cum ne aşteptam şi astfel, am devenit soţ şi soţie în faţa legii – Doamna PătraşcuJ)), încă zâmbesc când îmi amintesc cum Primarul i-a spus soţului meu: ,,Acum o puteţi săruta pe Doamna Pătraşcu, soţia dumnoavoastră”. 


După Cununia Civilă ce a avut loc în Biserică sub privirile familiei, a naşilor, a prietenilor şi a preoţilor, ne-am unit destinele în faţa lui Dumnezeu. A fost un moment special pentru noi doi. Dacă vreţi să ştiţi cum a decurs cununia religioasă şi ce am simţit, citiţi următoareapostare.

Cu dragoste,
Hanelore